Prima iesire pe munte cu Floare de Colt

Muntii Bucegi


Weekendul acesta incepe cu multa alergatura inca de dimineata. Pentru ca am ramas aseara in oras, acum trebuie sa fug cat pot de repede sa-mi fac rucsacul pt ca la 9 Oli, Dana si Emi vin sa ma culeaga din fata blocului. Sunt lihnita de foame si simt ca ma lasa puterile, dar cand te gandesti ca te arunci din nou in bratele acestui munte drag, uiti si de foame si de oameni si de tot.


La Fantana lu' Botorog

Ajungem la Fantana lu’ Botorog, unde se intregeste grupul… Suntem din ce in ce mai multi… Si mai sunt si sus: Cata si Claudea, Radu, Claudia… Incepem suisul spre Curmatura si evident ca stomacul meu nu se impaca cu ideea ca nu a fost hranit in dimineata asta. Cineva isi face pomana cu mine si imi ofera o banana… ah, ce buna a fost…


La bancutza... Miha, Thekla, Emi, Alina, Dana, Milu, Oli si Dan


In drum, Oli propune sa se urce pana la Cruce, eu ma incapatanez sa urc, chiar daca asta ma va costa in viitor… si pornesc alaturi de el si Dana din Zanoaga spre vf Piatra Mica, unde avem sa-i intalnim pe Radu, Claudia, Cata si Claudea. Se pare ca nimeni n-a mai urcat sau coborat pe aici caci nu prea-s urme. Bajbaim un pic, Oli regaseste poteca si intr-un final atingem si varful unde ii asteptam pe ceilalti. Apar si ei, facem o poza, insfacam cate o bucata de cozonac si ne impartim: noi, fetele, coboram spre Zanoaga, caci este mult mai putin expus decat pe partea cealalta, iar baietii, inarmati cu pioleti aleg varianta spre Saua Curmatura. Noi, fetele avem parte de un sanius pe fund si rasetele de rigoare.

Pe vf Piatra Mica - 1816 m - Cata, Claudea, Claudia, Miha, Oli, Dana si Radu

Aceeasi gasca, mai putin Claudia

Sigur avea ceva mancarea... :-P

Ajunsi sau reintorsi la cabana, ii gasim pe ceilalti la masa… Numai bine, de cand asteptam momentul asta… si o cana cu vin fiert… mmm… Dupa masa, mergem sa ne cazam la refugiul Salvamont, la cabana se pare ca nu mai sunt locuri. Ne amuzam pe seama unei mironosite care protesteaza, nu vrea sa imparta camera decat cu iubitul ei… si-o fi imaginat ca e la hotel… nu la cabana. Apoi explica intregii cabane cum si-a cumparat ea blugi de 70 de euro tocmai din Italia… Inca zambind dupa acest episod incepem "Mafiotii". La inceput mai retrasa, dupa vreo doua jocuri, ma arunc si eu in joc si imbiata de cateva cani de vin fiert, incep sa caut si eu motive sau sa ma apar… A, si ce era sa uit... Oli este "exorbitant de plictisitor"... sau cel putin asa zice Thekla cand il intervieveaza despre anii tineretii. Dar veselia noastra nu tine prea mult caci la 11 se da stingerea. Cu speranta ca vom gasi o chitara, ne pornim catre refugiu. Cum nu se gaseste nicio chitara, ne aruncam in saci, nu inainte sa ne intervieveze Radu.

Radu, Oli, Dana, Claudia, Thekla, Milu, Nae, Miha, Alina si Dan

Radu, Oli si Dana

Nae si Radu

Da, chiar asa... oare cati intorc privirea?

Pe la 3-4 dimineata ma trezesc asa cu un pui de frig in spate, si incercand sa ma dau jos din pat, il trezesc pe Nae. Incercam amandoi sa reaprindem focul dar nu prea mai avem cu ce. Nae isi sacrifica harta, dar in zadar, este o harta din material lucios care arde, dar nu face si flacara. Imi amintesc ca am ceva hartie in rucsac si incepem sa suflam pe rand doar-doar s-o aprinde. Intr-un sfarsit reusim si incingem un foc pe cinste. Dimineata la 9 inca mai era cald…

Dimineata... se vede, inca mai dorm...

Ne pregatim de plecare

Bacii nostrii...

Pe la 3-4 dimineata ma trezesc asa cu un pui de frig in spate, si incercand sa ma dau jos din pat, il trezesc pe Nae. Incercam amandoi sa reaprindem focul dar nu prea mai avem cu ce. Nae isi sacrifica harta, dar in zadar, este o harta din material lucios care arde, dar nu face si flacara. Imi amintesc ca am ceva hartie in rucsac si incepem sa suflam pe rand doar-doar s-o aprinde. Intr-un sfarsit reusim si incingem un foc pe cinste. Dimineata la 9 inca mai era cald…

Nae, Miha, Alina, Milu, Dan, Thekla, Dana (in spate), Emi si Oli


Nu zabovim prea mult, caci unii au cate un tren de prins… Eu is cea mai castigata, eu n-am nevoie de autobuz sau tren… Dupa o serie de poze de grup in fata refugiului, ne despartim in grupulete: unii vor cobori pe Valea Crapaturii, altii pe la Fantana lu’ Botorog, iar eu, Nae si Dan alegem varianta prin Prapastii. Zapada se topeste asa ca picioarele noastre is tare jucause, reusim chiar sa si rupem cateva trante. Prapastiile le gasesc la fel de gratioase si impunatoare ca intotdeauna. Troita este si ea tot acolo, parca asteptandu-ma pentru un scurt popas. Gasesc aici o parte din el, respir adanc, arunc cateva priviri… da, esti aici, da, sunteti aici… si o luam din loc iar. Ne mai oprim pret de vreo doua poze la un mic ghetar format de un izvor ce se scurge pe pereti.

Troitza

Printre Prapastii

Miha si Nae - 5 martie 2006

Si uite asa a mai trecut un weekend… Drumul nu-i niciodata drept, mai are si cotituri… Am dat si eu de una… dar despre asta in alta zi…

Prin Piatra Mare...

Deşi n-aveam chef de stat în casă weekend-ul ăsta, ziua de sâmbătă poate fi socotită una pierdută… Nu şi cea de duminică însă :D…

E drept, traseul propus l-am mai făcut acum aproape două luni, dar dacă tot mi-am propus să recuperez toţi aceşti ani pierduţi, ar fi bine să nu mă plâng în privinţa traseelor… Cel puţin nu incă… :P 

Trupa micuţă (eu, Emi, Căprioară, Adina, Zambi şi Irina) se întâlneşte în Dîrste şi cu paşi mărunţi ne îndreptăm spre Dîmbu Morii. Da, e încă iarnă… Adevărul e că a fost ceva zăpadă anul acesta, sau cel puţin am fost eu în locuri cu multă zăpadă, aşa că parcă aş tânji după o primăvară călduţă. 

Aşadar, toate bune şi frumoase… până la canion, unde gheaţa e la ea acasă. Cu morcovu destul de adânc înfipt mă încumet să urc, asta pentru că mai înaintea noastră doi tipi, dotaţi cu colţari au reuşit să mai spargă din gheaţă, astfel făcând nişte mici trepte…

După o vreme răsuflu uşurată… N-am alunecat, toţi dinţii-mi sunt la locul lor, aşa că pot rânji fără să mă tem de vreo lipsă. De aici drumul până la cabană nu mai pune probleme, aşa că după ce urcăm şi panta din pădure, care mie personal mi se pare urâtă – aş scoate-o din traseu dacă s-ar putea :P – nu mai mergem mult şi cabana ni se arată între troiene de zăpadă. 

 

Căprioară şi Adina

 

Emi şi Miha

Cabana Piatra Mare

Cred că mi-ar sta bine graviduţă... :P

Adina, Căprioară, Irina, Zambi, Emi şi Miha

Aici facem un popas de-o potoală şi după câteva poze ne îndreptăm spre Drumul Familiar, o potecă foarte lejeră, poate un pic lunguţă, dar nu foarte solicitantă. Ajunşi din nou la Dîmbu Morii, refacem drumul spre oraş, alene şi fără prea mult entuziasm… S-a mai terminat o tură.

Iarnă de vis în Bucegi...

Totul s-a decis rapid şi chiar dacă în oraş era mai mult lapoviţă, din Predeal peisajul a început să se schimbe, devenind tot mai alb. Zăpada pufoasă ne îndeamnă la joacă şi bătăi cu bulgări, iar noi chiar nu refuzăm. Ioana şi Geo sunt primii care se avântă în război.

Deşi am mai fost o dată pe acest traseu, la Diham, pe vremuri cu cei din Tâmpa, nu-mi amintesc prea mare lucru, aşa că încep să mă bucur de peisaj.

Ajunşi la cabana, ne aruncăm rucsacii în cameră şi sărim pe câte o ciorbă. Din păcate alegerea mea nu se dovedeşte a fi cea mai bună şi sfârşesc prin a renunţa la mâncare. Cu burticile mai mult sau mai puţin pline ieşim la o nouă tăvăleală prin zăpadă.

Iată ce a mai rămas dintr-un plan neted, după rostogoliri, alergături, bătăi şi altele în genul...

Brazi ca-n poveşti...

Întorşi la cabană, ne aruncăm în scutece, dar pe seară suntem treziţi de "îmbietoarele acorduri" de manele. Acum, dacă tot ne-am trezit, hai să coborâm. În sala de mese dăm peste Banderas şi ne punem pe o cântare.

A doua zi dimineaţă, soarele aruncă raze calde peste noi şi munţii noştri. Atâta zăpadă nu am mai văzut de mult… cam din copilărie…

 

La Poiana Izvoarelor avem o surpriză... Carmen, Adina şi soţul ei sunt i ei aici. Ne oprim preţ de o cană cu vin fiert şi o poză de grup după care ne continuăm drumul spre Buşteni, unde vremea nu se mai arată atât de îngăduitoare cu noi.

Cumpăna anilor 2005 - 2006

Cumpăna dintre ani m-a prins undeva prin Scheii Braşovului… Aş putea să spun că a fost într-adevăr o cumpănă, dar dacă stau bine şi mă gândesc, decizia am luat-o încă de la Crăciun… Sunt cu capu’-n nori şi foarte îndrăgostită de viaţă… Şi voi merge pe munte! Da, chiar voi merge, pentru că acum am şi cu ce! Am primit un rucsac foarte fain şi faptul că l-am primit la cumpăna mai sus amintită, la chiar începutul anului, sau începutul începutului, zic eu că e semn bun… Rămâne de văzut :D

 La mulţi ani 2006! Îmi doresc de la acest an mulţi munţi şi multe zâmbete…

Prima dată la colindat cu FDC

E Ajunul… Mi-am împodobit cuminte brăduţul în speranţa că moşul se va opri şi pe la mine… Vroiam să merg şi eu la colindat, doar că lumea crede că a “crescut” şi prin urmare lasă doar copiii să se ducă la colindat. Ce naşpeţi, zău aşa! 

Numai că… spre norocul meu… mai există şi alţi copii ca mine. Şi uite aşa, mă trezesc în gară, aşteptând un tren care era în întârziere din Braşov… aşa că slabe şanse să se mai şi întoarcă… 

Dar… trăiască “ocazia”! În vreo 40 de minute, mă plimb pe strada Lungă, unde ar trebui să mă întâlnesc cu Ioana şi George, să mergem la colindat cu Floare de Colţ. Sunt nerăbdătoare, pentru că s-ar putea să reîntâlnesc nişte oameni pe care i-am cunoscut cu ceva ani în urmă… Mă rog, să vedem dacă ei mă mai recunosc…

Surpriză, m-au recunoscut! Mă simt chiar foarte bine, printre colinde şi acorduri de chitară, răscolim amintiri frumoase… Unde naiba am fost până acum!? Îmi dau seama cătrebuie să schimb ceva în viaţa mea şi trebuie să o fac, chiar acum dacă se poate… nu, nu se poate, dar oricum trebuie să mălipesc de oamenii ăştia… Este exact stilul de viaţă la care am visat o viaţă :D, dacă pot spune aşa… Prin urmare, îmi propun ca anul care vine să fie unul într-adevăr nou… munţi, chitară, focuri de tabără, oameni de munte, concursuri… cu sau fără cei care m-au însoţit până acum… Ei oricum sunt “oameni mari” :D 

Da, sunt într-o continuă visare… deja am pus la cale o primă tură… Piatra Mare… şi cine ştie ce va mai fi !? :) 

… Muntele e raiul meu… hai, maaaaamă…