duminică, 25 decembrie 2005

Prima dată la colindat cu FDC


E Ajunul… Mi-am împodobit cuminte brăduţul în speranţa că moşul se va opri şi pe la mine… Vroiam să merg şi eu la colindat, doar că lumea crede că a “crescut” şi prin urmare lasă doar copiii să se ducă la colindat. Ce naşpeţi, zău aşa! 
Numai că… spre norocul meu… mai există şi alţi copii ca mine. Şi uite aşa, mă trezesc în gară, aşteptând un tren care era în întârziere din Braşov… aşa că slabe şanse să se mai şi întoarcă… 
Dar… trăiască “ocazia”! În vreo 40 de minute, mă plimb pe strada Lungă, unde ar trebui să mă întâlnesc cu Ioana şi George, să mergem la colindat cu Floare de Colţ. Sunt nerăbdătoare, pentru că s-ar putea să reîntâlnesc nişte oameni pe care i-am cunoscut cu ceva ani în urmă… Mă rog, să vedem dacă ei mă mai recunosc…
Surpriză, m-au recunoscut! Mă simt chiar foarte bine, printre colinde şi acorduri de chitară, răscolim amintiri frumoase… Unde naiba am fost până acum!? Îmi dau seama cătrebuie să schimb ceva în viaţa mea şi trebuie să o fac, chiar acum dacă se poate… nu, nu se poate, dar oricum trebuie să mălipesc de oamenii ăştia… Este exact stilul de viaţă la care am visat o viaţă :D, dacă pot spune aşa… Prin urmare, îmi propun ca anul care vine să fie unul într-adevăr nou… munţi, chitară, focuri de tabără, oameni de munte, concursuri… cu sau fără cei care m-au însoţit până acum… Ei oricum sunt “oameni mari” :D 
Da, sunt într-o continuă visare… deja am pus la cale o primă tură… Piatra Mare… şi cine ştie ce va mai fi !? :) 
… Muntele e raiul meu… hai, maaaaamă…