Prima iesire pe munte cu Floare de Colt

Muntii Bucegi


Weekendul acesta incepe cu multa alergatura inca de dimineata. Pentru ca am ramas aseara in oras, acum trebuie sa fug cat pot de repede sa-mi fac rucsacul pt ca la 9 Oli, Dana si Emi vin sa ma culeaga din fata blocului. Sunt lihnita de foame si simt ca ma lasa puterile, dar cand te gandesti ca te arunci din nou in bratele acestui munte drag, uiti si de foame si de oameni si de tot.


La Fantana lu' Botorog

Ajungem la Fantana lu’ Botorog, unde se intregeste grupul… Suntem din ce in ce mai multi… Si mai sunt si sus: Cata si Claudea, Radu, Claudia… Incepem suisul spre Curmatura si evident ca stomacul meu nu se impaca cu ideea ca nu a fost hranit in dimineata asta. Cineva isi face pomana cu mine si imi ofera o banana… ah, ce buna a fost…


La bancutza... Miha, Thekla, Emi, Alina, Dana, Milu, Oli si Dan


In drum, Oli propune sa se urce pana la Cruce, eu ma incapatanez sa urc, chiar daca asta ma va costa in viitor… si pornesc alaturi de el si Dana din Zanoaga spre vf Piatra Mica, unde avem sa-i intalnim pe Radu, Claudia, Cata si Claudea. Se pare ca nimeni n-a mai urcat sau coborat pe aici caci nu prea-s urme. Bajbaim un pic, Oli regaseste poteca si intr-un final atingem si varful unde ii asteptam pe ceilalti. Apar si ei, facem o poza, insfacam cate o bucata de cozonac si ne impartim: noi, fetele, coboram spre Zanoaga, caci este mult mai putin expus decat pe partea cealalta, iar baietii, inarmati cu pioleti aleg varianta spre Saua Curmatura. Noi, fetele avem parte de un sanius pe fund si rasetele de rigoare.

Pe vf Piatra Mica - 1816 m - Cata, Claudea, Claudia, Miha, Oli, Dana si Radu

Aceeasi gasca, mai putin Claudia

Sigur avea ceva mancarea... :-P

Ajunsi sau reintorsi la cabana, ii gasim pe ceilalti la masa… Numai bine, de cand asteptam momentul asta… si o cana cu vin fiert… mmm… Dupa masa, mergem sa ne cazam la refugiul Salvamont, la cabana se pare ca nu mai sunt locuri. Ne amuzam pe seama unei mironosite care protesteaza, nu vrea sa imparta camera decat cu iubitul ei… si-o fi imaginat ca e la hotel… nu la cabana. Apoi explica intregii cabane cum si-a cumparat ea blugi de 70 de euro tocmai din Italia… Inca zambind dupa acest episod incepem "Mafiotii". La inceput mai retrasa, dupa vreo doua jocuri, ma arunc si eu in joc si imbiata de cateva cani de vin fiert, incep sa caut si eu motive sau sa ma apar… A, si ce era sa uit... Oli este "exorbitant de plictisitor"... sau cel putin asa zice Thekla cand il intervieveaza despre anii tineretii. Dar veselia noastra nu tine prea mult caci la 11 se da stingerea. Cu speranta ca vom gasi o chitara, ne pornim catre refugiu. Cum nu se gaseste nicio chitara, ne aruncam in saci, nu inainte sa ne intervieveze Radu.

Radu, Oli, Dana, Claudia, Thekla, Milu, Nae, Miha, Alina si Dan

Radu, Oli si Dana

Nae si Radu

Da, chiar asa... oare cati intorc privirea?

Pe la 3-4 dimineata ma trezesc asa cu un pui de frig in spate, si incercand sa ma dau jos din pat, il trezesc pe Nae. Incercam amandoi sa reaprindem focul dar nu prea mai avem cu ce. Nae isi sacrifica harta, dar in zadar, este o harta din material lucios care arde, dar nu face si flacara. Imi amintesc ca am ceva hartie in rucsac si incepem sa suflam pe rand doar-doar s-o aprinde. Intr-un sfarsit reusim si incingem un foc pe cinste. Dimineata la 9 inca mai era cald…

Dimineata... se vede, inca mai dorm...

Ne pregatim de plecare

Bacii nostrii...

Pe la 3-4 dimineata ma trezesc asa cu un pui de frig in spate, si incercand sa ma dau jos din pat, il trezesc pe Nae. Incercam amandoi sa reaprindem focul dar nu prea mai avem cu ce. Nae isi sacrifica harta, dar in zadar, este o harta din material lucios care arde, dar nu face si flacara. Imi amintesc ca am ceva hartie in rucsac si incepem sa suflam pe rand doar-doar s-o aprinde. Intr-un sfarsit reusim si incingem un foc pe cinste. Dimineata la 9 inca mai era cald…

Nae, Miha, Alina, Milu, Dan, Thekla, Dana (in spate), Emi si Oli


Nu zabovim prea mult, caci unii au cate un tren de prins… Eu is cea mai castigata, eu n-am nevoie de autobuz sau tren… Dupa o serie de poze de grup in fata refugiului, ne despartim in grupulete: unii vor cobori pe Valea Crapaturii, altii pe la Fantana lu’ Botorog, iar eu, Nae si Dan alegem varianta prin Prapastii. Zapada se topeste asa ca picioarele noastre is tare jucause, reusim chiar sa si rupem cateva trante. Prapastiile le gasesc la fel de gratioase si impunatoare ca intotdeauna. Troita este si ea tot acolo, parca asteptandu-ma pentru un scurt popas. Gasesc aici o parte din el, respir adanc, arunc cateva priviri… da, esti aici, da, sunteti aici… si o luam din loc iar. Ne mai oprim pret de vreo doua poze la un mic ghetar format de un izvor ce se scurge pe pereti.

Troitza

Printre Prapastii

Miha si Nae - 5 martie 2006

Si uite asa a mai trecut un weekend… Drumul nu-i niciodata drept, mai are si cotituri… Am dat si eu de una… dar despre asta in alta zi…