sâmbătă, 6 decembrie 2008

Cina cea mult poftită

Şi după cum spuneam… Foamea ne impinge spre casă şi nici nu intrăm bine pe uşă că şi începem pregătirile: curăţat şi spălat peşte, conidmentat şi pus în tavă, curăţat ceapă şi usturoi, cartofi, mujdei, deschiderea vinului şi evident … păzirea cuptorului… Din 5 în 5 minute… oare e gata !? Între timp îi cântăm lui Nae « La mulţi ani ! » şi cineva strigă : « La masă ! » Mmmmmm, shhhh, gata cu vorba…

Să ne pupăm repede că ăştia ne mănâncă…


Da chiar e mare...


Operaţiunea curăţare…





Poftă bună ! Şi la masă nu vorbim !





Pe Valea Strâmba

După cum v-am obişnuit în ultima vreme… şi in acest weekend am decis să fac nişte plimbări uşoare. “Destinaţia” aleasă a fost Valea Strâmba. Iniţial doream să urc şi pe vf Ţagla, dar am renunţat la idee şi cred că bine am făcut pentru că nici vremea nu a fost prea ingăduitoare…





Echiparea...



După ora 9 şi jumătate reuşim să părăsim Braşovul, îndreptându-ne spre Zărneşti, apoi pe DN 73A, trecem de Poiana Mărului, Şinca Nouă şi undeva la mijlocul distanţei dintre Şinca Nouă şi Şinca Veche se desprinde spre stânga drumul forestier ce însoţeşte Valea Strâmba, pe seama căreia ne-am permis să facem glume, căci este într-adevăr cam “strâmbă”, deşi nu sunt sigură că de aici îi provine numele.


Cea mai mică munţomancă


Prin frunze...




Trecem de prima pătrăvărie care ne face cu ochiul şi care ne pune să promitem că la întoarcere cu siguranţă vom face un popas, apoi de cea de-a doua, curând ajungem la o bifurcaţie şi ţinem tot dreapta. De aici nu mai mergem mult şi hotărâm să lăsăm maşinile. Echiparea… şi la drum. După hart ape care o consultam, mi s-a părut că am parcurs destul de mult cu maşina, însă nu după mult timp îmi dau seama că m-am cam inşelat. Drumul ăsta este cu mult mai lung. Şi diverse mici panouri instalate din loc în loc ne avertizează că am putea să-l întâlnim şi pe Moş Martin… Şi drept încurajare dincolo de apă zărim un foişor de vânătoare în faţa căruia agăţat stă un mistreţ… Cam neprimitor acest peisaj, aşa că ne luăm rapid tălpăşiţa şi ne continuăm drumul.





Andreea




Cezara şi Miha Beleaua
Natură sălbatică








Alexandra


Codruţ







Miha Berechet şi Cezara


Încă un pic şi ajungi la el…


Cezara şi Codruţ

Deşi Cezara este foarte fericită şi aleargă mereu după Michiduţă, ca şi Teo şi Andreea de altfel, aerul curat îşi spune cuvântul şi oboseala începe să se instaleze.

O iubire secretă






5 bani, 5 bani...


Michiduţă şi Miha


Teo, Alina, Miha, Andrei, Alexandra şi Carmen


După ce Miha şi Codruţ se întorc cu micuţa Cezara, noi ne mai continuăm drumul o bucată de vreme, convinşi că nu vom ajunge pe vârf… asta uitându-ne la firul văii care refuză să se mai inguste, iar vântul nu ne încurajează nici el prea tare… Prin urmare, stânga împrejur şi la vale.


Oare la ce se îmbulzesc ăştia doi să facă poze...?


Ajungem din nou în dreptul foişorului şi de data asta suntem mai curajoşi şi ne apropiem pentru o poză-două dar nu zăbovim prea mult… Să nu cumva să devenim noi o momeală pentru Moş Martin :D

Momeala




Tot la vale, parcă împinşi şi de vânt de la spate, ne regăsim în micuţa poiană unde ne-am lăsat maşinile, şi după ospătarea cu un sandwich, portocale şi ciocolată, hopa sus în maşină… şi drept la păstrăvărie…
După ce ne chinuim să pescuim şi noi ceva păstrăvi, ne îndreptăm spre Zărneşti unde facem un scurt popas, destul de scurt căci papilele noastre gustative salivează la peştele ce avem să-l pregătim peste puţin timp… Da, da, hai acasă… că mi-e o foame… :D