Ungaria cea plină de maci

 Ca să fiu sinceră, drumurile din Ungaria nu sunt foarte bune de îndată ce treci graniţa, şi am văzut şi ceva gunoaie, dar astea pot fi şi urmele “civilizaţiei” noastre, însă îţi dai seama că eşti altundeva decât în România numai dacă arunci un ochi la case şi grădini: îngrijite, gazonul tăiat, flori multe. Mă enervează rău de tot că ţara asta a noastră e aşa de înapoiată. Câteodată îţi vine să pleci şi să nu te mai uiţi înapoi… Apoi devii melancolic…

Dar să revenim la traseu… :P  Pe lângă minunatele sătuce prin care am trecut, imense câmpuri pline de maci ne-au încântat şi mângâiat ochii. Am văzut maci şi la noi, dar nu atât de mulţi, parcă Ungaria ar fi ţara macilor. Nae vrea să ajungem cât mai repede în Austria, dar eu salivez după macii ăştia, şi dacă nu s-ar ofili, aş culege câteva braţe şi mi le-aş înşira în pat să dorm… pe pat de flori… pe pat de maci…

Nae mă priveşte şi zâmbeşte, mai goneşte puţin şi deodată văd că face cale întoarsă. Zărise o parcare şi un lan de ierburi plin cu maci. Yupi! Cred că în ochii mei jucau macii precum joacă Jerry fript în ochii lui Tom :P  Aş fi fost în stare să mă arunc în ierburile alea, dar nu păreau la fel de prietenoase când te apropiai de ele. Aşa că mă mulţumesc cu o serie de fotografii… Păcat că nu am emoticonu’ din messenger, cel visător…

Nu mi-am săturat privirea de tot, doar în de-ajuns pentru o vreme… Şi dacă tot am oprit, ne-am gândit că o gustare la marginea acestui peisaj e binevenită… cel puţin pentru Alex… care nu refuză şi se arată tare încântată şi ea de maci… de fapt ea începuse deja gustarea… cu câteva petale de maci… :P