Duminică a fost o zi tare frumoasă. După cum rămăsese stabilit, ne-am prezentat la biserică împreună cu naşii… şi lumânările… după care ne-am ospătat bine cu o fripturică de miel (yami… şi acum salivez) şi pentru că vremea era atât de prietenoasă cu noi, am decis să ieşim puţin şi să ne pregătim pentru luna de miere, să nu cumva să avem vreun şoc, doamne fereşte când om ajunge pe alte meleaguri :P. Ioana propune să mergem mai sus de Cheile Grădiştei. Ne suim în maşină şi pornim.
De la complexul Cheile Grădiştei urcăm pe un drum pietruit dar foarte bun, în serpentine, până se termină. Şi când se termină, ţi se termină şi respiraţia, căci ai impresia că nu te afli în România, ci undeva în Alpi, poate în Austria. Ei da, aşa mai zic şi eu să începi “luna de miere” :P
Vă las şi pe voi să vedeţi “Austria de România”.
Un comentariu:
no, pai asa! de cand tot asteptam un semn al pelerinajului din luna de miere! primul episod arata grozav, nu ne lasa sa asteptam si restul povestirii prea mult!
Trimiteți un comentariu