Munţii Bucegi
Munţii PostăvaruAşa că duminică, la zece jumătate ieşim pe uşă, culegem băieţii şi ne îndreptăm spre meleagurile Poienii Mărului. Am în minte o veche imagine a unei văi pe care am fost pe când eram copil. Lăsăm în urmă localitatea Poiana Mărului şi undeva înainte de Şinca Nouă, pe dreapta zărim drumul spre Vulcăniţa şi Paltin. Nu cotim din nou dreapta, ci ţinem drumul drept, asfaltat străbătând satul Paltin, până când drumul cel asfaltat (de “consiliul judeţean Braşov” după cum anunţă un panou, chiar la intrarea pe vale) se termină şi unde lăsăm şi noi maşina.
De aici mai mergem vreo sută-două de metri şi luăm o potecă spre dreapta prin livezile oamenilor… Căci, pe aceste meleaguri nu există trasee marcate, doar poteci şi uliţe… Urcăm dealul pieptiş, ne oprim să admirăm culorile calde ale toamnei… parcă toate dealurile au luat foc…
Gândăcel
La picioarele noastre, Valea Holbav
Piatra Craiului
Csaba şi Karoly
Michiduţă
Mesagerul...
Apoi urcuşul se domoleşte şi ţinem o culme, dealul Ştimbavului. Aici îl întâlnim pe nea Florin, care se oferă să ne conducă vreo câţiva paşi mai încolo, bun prilej pentru a mai obţine ceva informaţii geografice autohtone.
Piatra Craiului
Piatra Mică, şaua Crăpăturii şi creasta nordică a Pietrii Craiului
Şaua Măgurii
Karoly
Vf. Jugărelului
Vf. Hoapec - 980 m, Postăvaru în depărtare
Drum săpat “cu plugul, vacile şi mâinile”
Aici încă nu există curent electric, cei mai mulţi au generatoare proprii, alţii, mai înstăriţi, îşi instalează eoliene… Drumurile sunt săpate aici “cu plugul, vacile şi mâinile”, copiii străbat dealuri şi văi să ajungă la şcoală chiar şi câte o oră sau mai bine de o oră… oamenii se întâlnesc cu mistreţii şi urşii, dar fiecare îşi vede de drum… Nu s-a mai auzit de ani mulţi de vreun om răpus de-o fiară… asta apropo de cei ce au căzut victime ursuleţilor din Braşov…
Măgura Codlei
Şi un pic de Făgăraş
Dealul Mare
Dealul Bârnii
Vf. Iancu Jiricului
În loc de umbrelă…
Nea Florin ne însoţeşte până în vârful Iancu Jiricului, unde se află şi o cruce care marchează vârful. Aici facem un popas pentru a ne lua prânzul… După ce suntem invitaţi la întoarcere la o ţuică, nea Florin pleacă spre casa lui din vale, iar noi terminăm de mâncat şi cu un ochi la vârful Hoapec – 980 m şi cu unul la Măgura Codlei, urmăm culmea din stânga…
Vf. Postăvaru de pe vf Iancu Jiricului
Pe vf Iancu Jiricului
Cu nea Florin...
Mesteceni, livezi, Piatra Craiului, Bucegiul, acum şi munţii Baiului si Postăvaru, Braşovul ascuns sub un fel de pâclă… mai jos la picioarele noastre se întinde Holbavul.
Noi continuăm pe culmea din stânga ce descrie un semicerc şi mai facem o scurtă pauză la masa aşezată în afara curţii unei case singuratice. Michiduţă, aflat la a doua lui excursie de acest gen, în loc să se odihnească se joacă, drept pentru care la plecare trebuie să-l mai luăm pe sus…
Măsuţa singuratică
Mai facem un ultim popas, pentru a servi “cina”. Acum Bucegiul este mai clar, în schimb Piatra se pregăteşte să-şi pună căciulă pe creastă. Ultimele poze… şi coborâm spre Paltin, reluând drumul spre casă…
De aici mai mergem vreo sută-două de metri şi luăm o potecă spre dreapta prin livezile oamenilor… Căci, pe aceste meleaguri nu există trasee marcate, doar poteci şi uliţe… Urcăm dealul pieptiş, ne oprim să admirăm culorile calde ale toamnei… parcă toate dealurile au luat foc…
Gândăcel
La picioarele noastre, Valea Holbav
Craiul se iveşte după un deal, sfios îşi arată vârful Turnu, apoi şaua Crăpăturii şi Piatra Mică… Mai spre sud, ridicându-ne privirile zărim Bucegiul. O pâclă uşoară pluteşte în văzduh, munţii nu se văd prea clar.
Piatra Craiului
Csaba şi Karoly
Michiduţă
Mesagerul...
Apoi urcuşul se domoleşte şi ţinem o culme, dealul Ştimbavului. Aici îl întâlnim pe nea Florin, care se oferă să ne conducă vreo câţiva paşi mai încolo, bun prilej pentru a mai obţine ceva informaţii geografice autohtone.
Piatra Craiului
Piatra Mică, şaua Crăpăturii şi creasta nordică a Pietrii Craiului
Şaua Măgurii
Karoly
Vf. Jugărelului
Vf. Hoapec - 980 m, Postăvaru în depărtare
Drum săpat “cu plugul, vacile şi mâinile”Aici încă nu există curent electric, cei mai mulţi au generatoare proprii, alţii, mai înstăriţi, îşi instalează eoliene… Drumurile sunt săpate aici “cu plugul, vacile şi mâinile”, copiii străbat dealuri şi văi să ajungă la şcoală chiar şi câte o oră sau mai bine de o oră… oamenii se întâlnesc cu mistreţii şi urşii, dar fiecare îşi vede de drum… Nu s-a mai auzit de ani mulţi de vreun om răpus de-o fiară… asta apropo de cei ce au căzut victime ursuleţilor din Braşov…
Măgura Codlei
Şi un pic de Făgăraş
Dealul Mare
Dealul Bârnii
Vf. Iancu Jiricului
În loc de umbrelă…Nea Florin ne însoţeşte până în vârful Iancu Jiricului, unde se află şi o cruce care marchează vârful. Aici facem un popas pentru a ne lua prânzul… După ce suntem invitaţi la întoarcere la o ţuică, nea Florin pleacă spre casa lui din vale, iar noi terminăm de mâncat şi cu un ochi la vârful Hoapec – 980 m şi cu unul la Măgura Codlei, urmăm culmea din stânga…
Vf. Postăvaru de pe vf Iancu Jiricului
Pe vf Iancu Jiricului
Cu nea Florin...
Mesteceni, livezi, Piatra Craiului, Bucegiul, acum şi munţii Baiului si Postăvaru, Braşovul ascuns sub un fel de pâclă… mai jos la picioarele noastre se întinde Holbavul. 
Noi continuăm pe culmea din stânga ce descrie un semicerc şi mai facem o scurtă pauză la masa aşezată în afara curţii unei case singuratice. Michiduţă, aflat la a doua lui excursie de acest gen, în loc să se odihnească se joacă, drept pentru care la plecare trebuie să-l mai luăm pe sus…
Măsuţa singuratică
Acum începem o coborâre tot spre stânga, printr-un desiş de arbuşti şi ierburi, ieşim intr-o vale micuţă străbatută de un mic pârâu în care aterizează Michiduţă dintr-un salt. Speriat nici nu-şi dă seama când a ajuns de cealaltă parte a pârâului… se scutură de câteva ori şi ne continuăm drumul de această dată în sus, pe o culme ce va da în dealul Ştimbavului…
Urcăm pe un drumeag săpat şi străjuit de copaci, unde e bine, mai ales pe timp de vară, când te toropesc căldurile… Cu gândul la ţuică şi ascultănd bancul cu “vorba ceea românească: ai oaie, n-ai oaie, ai brânză, telemea, caşcaval”, ratăm casa lui nea Florin şi hotărâm să o lăsăm pe altă dată…
Mai facem un ultim popas, pentru a servi “cina”. Acum Bucegiul este mai clar, în schimb Piatra se pregăteşte să-şi pună căciulă pe creastă. Ultimele poze… şi coborâm spre Paltin, reluând drumul spre casă…
Un comentariu:
Ce frumos a fost pe dealurile astea si acum citind articolul parca era o lume de poveste. Ce multe si frumoase locuri avem aici aproape si noi mereu cautam sa fugim cat mai departe. Sa tot facem plimbari din astea!
Trimiteți un comentariu