Legendele toamnei...

După o săptămână furtunoasă, în toate sensurile, cred că vremea este chiar drăguţă şi ne permite mie şi prietenilor să mai explorăm niţel natura asta plină de frumuseţi. De data aceasta ne-am gândit să fie ceva mai lejer dar nu fără peisaje care să nu te lase impresionat. Aşadar, propun să mergem pe coclauri… Să mergem până undeva prin fundul Moeciului şi de acolo să o luăm la picior sus spre Fundata… Aprobarea vine de-ndată şi sâmbătă dimineaţa iata-mă alergând prin oraş, culegând floricele, mai-mai să o uit pe Carmen, dar într-un final ajung în punctul de întâlnire şi ne pornim spre Moeciu.

Superba Piatra Craiului

Este soare şi cald, o zi minunată de toamnă, parcă nici nu-mi vine să cred. Relaxare totală… Un scurt popas îl facem la Cheile Grădiştei, unde doi puştani din Braşov ne enervează cu atitudinea lor, crezând că ei ne vor da nouă lecţii despre zonă (despre care ei de fapt nu ştiu mare lucru, sunt chiar pentru prima dată aici), apoi ne cataloghează pe noi, braşovenii, nişte ţărani, ups şi voi sunteţi din Braşov!? A, asta e o părere general… în fine, trecem şi peste asta şi îi luăm şi pe ei până în Moeciu, chiar dacă au fost un picuţ neobrăzaţi.

Mie-mi place să mă caţăr... miau

Alina

Vlad (Dovle)

Raluca

Din centrul Moeciului de Sus, ţinem dreapta spre Valea Popii, până la ieşirea din sat. Aici căutăm un loc să lăsăm maşinile şi încet-încet ne punem în mişcare. Eu, cu mâţa după mine, mi-am făcut de lucru. Cheam-o, ia-o în braţe, măcar până dăm în potecă.

Nu există un traseu propriu-zis, aşa că hotărâm să luăm prima vale la dreapta, pe o potecă bine trasată, cu un urcuş domol printr-o pădure în culorile toamnei. Michiduţă, pisoiul meu, începe să-şi dea drumul la mers şi, spre mirarea tuturor, se ţine bine după noi foarte bine. Mai miaună el aşa din când în când şi mai are parte şi de transport gratuit, dar ştie şi să şi să ţină pasul cu noi. Munţoman îl facem!

Mihaela şi Michiduţă

Michiduţă exploratorul

Raluca

Zambi

Carmen

Michiduţă curiosul

Raluca şi Zambi

Vlad

După vreo 500-600 m diferenţă de nivel ajungem Pe Muşuroaie, o culme de unde începe să se vadă minunata Fundata. Păcat însă că prima dată dăm ochii cu o porţiune de pădure defrişată, la marginea căreia se află şi o mare de gunoi, doze de bere, în special.

Mie nu-mi plac mâţele... :-P

Campanule

Zambi

Alina

Sunt fioros... hhhhh!!!!

Hopa!

Coborâm pe lângă peisajul dezolant, ieşim din această semi-pădure şi mai urcăm vreo sută de metri, apoi pe curbă de nivel până pe vârful Ursului – 1310 m. O mâţă, cu ceva probleme de vedere şi foarte miorlăitoare se ţine după noi, mai ales după Carmen… Michiduţă nu pare încântat de ea şi se fereşte. La fel şi Carmen, dar fără prea mult success, căci ambele mâţe, se pare, o iubesc.

Pe vârf, facem şi un popas, unde ne luăm prânzul, vreo două poze de grup, ne mai clătim ochii cu peisajele din jur… Craiul e acoperit de o pâclă urâtă, în schimb spre partea nord-estică este senină.

Alina, Miha, Zambi, Carmen, Raluca şi Vlad

Tipele...

Da' ce coadă ai, tipo...

Nu-mi omorâţi mâţa !!!

Ne continuăm drumul peste coclauri, îndreptându-ne spre sud şi având în faţă frumosul Bucegi. Ar fi fost o zi bună şi de mers în Bucegi… dar să o lăsăm pe altă dată. La un moment dat ne aflăm pe un fel de platou.

Brânduşe de toamnă

Nu ştim cum ar fi mai bine, să urcăm şi să dăm într-o uliţă sau să coborâm şi să luăm poteca prin pădure? Zambi şi Raluca aleg prima variantă, eu şi Alina undeva pe la mijloc, Carmen şi Vlad îşi fac de lucru cu doi ciobăneşti drăguţi, puiuţi, asta ca să fie şi Carmen fericită… Dar de sus din deal, Zambi şi Raluca fac cale întoarsă. Se pare că puiuţii au şi un tătic… Aşa că decizia a fost luată… poteca prin pădure :D

Aici ne întâlnim cu o tanti care ne îndrumă spre sat şi care acceptă cu bucurie mâţa ce se tot ţine de noi. După ce găsim locul de adăpat animale, sau fântâna, după cum i-a spus tanti, mai urcăm puţin şi de aici vedem Moeciu de Sus şi nu numai. Spre stânga se ridică o stâncă, Cotul lui Puroi – 1373 m. Mai zăbovim preţ de vreo 5-10 minute şi luăm grădinile şi livezile, destul de înclinate, la vale.

Ieşim destul de aproape de capătul satului şi regăsim maşinuţele în care ne urcăm şi care ne duc până la “Un băiat şi-o fată” sau mai cunoscut prin zonă “La Purcăroiu”, unde aşteptăm mai bine de o juma de oră, ba chiar o oră dacă nu mă-nşel, să ne ospătăm bine şi să putem pleca şi noi acăsică… cu mai multă vigoare.

Harta zonei şi traseul