Tocmai ce am păpat şi m-am aşezat în pat la tv… Butonez, mai nimic interesant… cel puţin nu la tv… Ca orice viitoare mămică, chiar dacă incă burtica nu se vede şi nu se simte nimic, am tendinţa să-mi alint bebele şi să-l mângâi prin burtică. Deodată tresar pentru că ceva se intâmplă, sau cel puţin aşa mi se pare mie… O uşoară zvâcnitură, dacă o pot numi aşa, în pântecul meu… Mă întreb dacă e de la stomac, dar senzaţia este diferită, e ca un muşchi care tresare, deşi sunt sigură că nu e muşchi… de unde muşchi la mine :P
Mă întreb cu lacrimi în ochi dacă este prima mişcare pe care o simt de la bebe… Nu-mi rămâne decât să aştept… să văd dacă “zvâcniturile” se vor mai repeta. Dar eu cred că nu m-am inşelat, sunt unele sentimente şi senzaţii pe care nu le poţi descrie, nu le poţi defini… Bebe începe să se întregească, devine o fiinţă ce-şi face simţită prezenţa, iar eu… eu sunt în culmea fericirii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu