Sibiu şi fantome...
Trupa de şoc în Sibiu...
După ce dăm o tură prin central oraşului, ne urcăm din nou în Furnicuţă si plecăm în căutarea cantinei studenţeşti unde se ţine nunta. Ne învârtim noi prin oraş, cerem detalii puţinelor persoane care se mai află la ora asta pe stradă şi într-un final găsim cantina. Mai că suntem luate pe sus şi duse în sala de mese. Numa’ bine că se termină nunta şi rudele Alinei ne invită să rămânem la ele. Ce noroc avem! Cine ar fi zis că o să avem şi unde înnopta în Sibiu!?
Orgie... :DAcasă la rude, cheful continuă în curte, noi încercăm să împărţim pijamalele, dar nea Ilie ne îmbie ba cu îngheţată, ba cu alone, ba cu bere, şi nu orice fel de bere, ci Stejar! Mai trăncănim o vreme până când oboseala ne răpune si dăm stingerea. Avem şi mâine o zi lungă!
Pregătim papa...Dimineaţa, adevărat răsfăţ! Cafea… mmm… si lapte… Nu mai abuzăm mult de ospitalitatea gazdei noastre si ne aruncăm în scaune şi-o luăm din nou la drum. Gazda noastră ne-a făcut o scurtă hartă pentru a ne fi mai uşor să găsim ieşirea potrivită spre Rm Vîlcea şi să nu mai bâjbâim prin oraş, aşa că foarte curând ne îndreptăm spre Valea Oltului.
Foamea ne răpune şi hotărâm să facem un popas. Vremea e aşa şi aşa. Eu le propun fetelor să mergem la cascada Lotrişor, asta pentru că data trecută nu am ajuns până la ea, propunere pe care fetele o aprobă.
Spre Cascada Lotrişor
Cascada Lotrişor
Chiar înainte de popasul Lotrişor, pe partea dreaptă cum vii spre Călimăneşti, de pe Valea Oltului, se face un drum forestier. În timpul săptămânii, aşa cum am fost eu cu Nae, nu se plăteşte intrarea pe acest drum dacă eşti cu autoturismul, în schimb, azi, duminică fiind, facem o chetă de 10 lei pentru a nu mai pierde timpul care şi aşa se scurtează foarte mult. Drumul e ok si destul de bine întreţinut. Ajungem la micuţa cascadă pe care eu o credeam cea adevărată mai acum ceva vreme şi continuăm să urcăm. La un moment dat drumul nu mai este chiar atât de bun, astfel că după câteva manevre mai dificile si cu aruncări de pietre, reuşesc să întorc maşina şi să o las pe marginea drumului, urmând ca bucata ce-a mai rămas să o facem pe jos, adică încă vreo 5 minute. Deşi pe indicatorul de la şosea scrie 2 km până la cascadă, sunt mai mult de trei de fapt. Cascada este într-adevăr cu mult mai mare decât cea pe care credeam eu şi aş fi vrut să urcăm, să vedem tunelul săpat în stâncă, prin care iese apa, dar fiind duminică era şi multă populaţie ceea ce ne-ar fi îngreunat urcuşul, aşa că o lăsăm pe altădată… Mai avem încă un motiv să ne reintoarcem pe aceste meleaguri. Aşa cum am mai spus şi data trecută, Cascada Lotrişor este realizată de mâna omului. Aceasta se află la o altitudine de aproximativ 515 m, apa pârâului fiind deviată cu circa 500-600 m mai sus, datorită necesităţii construirii drumului forestier de pe valea Lotrişorului.
După o poză de grup, ne (re)întoarcem la maşină şi pentru că Cioco şi Deni încă nu au ajuns în Rîmnic (plecaţi din localitate), ne hotărâm să mâncăm îngheţata fără ei.
Cascada Lotrişor
Cam speriată... înţelegem de ce...
Delicioasa îngheţată din Vîlcea… mmm… Alinuţa înţelege acum de ce vrem noi să mâncăm îngheţată la Rîmnic.
A mea ştiu că e Banana Split...
Mai respiraţi fetelor... :D
Gata şi cu îngheţata. Acum pornim din nou la drum. Hotărâm să ne întâlnim la Deduleşti cu Cioco şi Deni, unde ne luăm “prânzul” şi de aici ne întoarcem la Goleşti, de unde ne îndreptăm spre Curtea de Argeş – Câmpulung şi de aici bine cunoscutul drum spre casă, pe Fundata, Bran, Braşov, unde suntem întâmpinate de nişte nori negricioşi şi nu prea prietenoşi…
Un scurt popas...
La furat de mere... Uuuu! Hoaţa!
Un ursuleţ din ceruri
Şi un ultim popas...
Weekendul acesta am făcut în jur de 500 de kilometri şi a fost primul meu “drum lung”… şi mi-a plăcut… şi de-abia aştept să mai plecăm… :D
