11 săptămâni şi 4 zile…

Azi mami a băgat lumea în sperieţi, mai precis spitalul :D

Azi mami trebuia să meargă din nou la ecograf – îmi cam place să o pun pe drumuri :P – ca să se asigure că eu stau la locul meu. Eu stăteam la locul meu, numai că nu stăteam locului, mă-nvârteam şi mă suceam de n-am prea lăsat-o pe mami să vadă mare lucru. Noroc cu domnu’ doctor, care ştie cum să se uite la mine şi care m-a declarat “sarcină în evoluţie” şi i-a zis lu’ mami că am mai crescut şi că am 5,2 cm – tiii ce male sunt !
Dar distracţia a început abia după ecograf, când mami a plecat la analize. Mami nu ştia că trebuia să pape de dimineaţă, aşa că s-a dus nemâncată, nebăută :D şi după ce tanti asistenta i-a luat sânge, mami a “adormit”, aşa deodată. Asistentele se agitau în jurul ei să o trezească, când cu o palmă când cu apă, până când mami a binevoit să deschidă ochii şi le-a zis că începe să le audă şi să le vadă. După o vreme a apărut şi domnu’ doctor care i-a zis lu’ mami că data viitoare când mai vine la analize să vină măcar băută… un vin, o tărie :P

Acum mami se simte bine, a păpat aproape un kilogram de kiwi, dar incă nu vreau să o las să pape tot ce vrea ea… Să mai aştepte puţin… :P

Românizare ...

Dacă tot am împrumutat cuvântul ăsta, de ce nu l-am şi adapta limbii !? Conform regulilor gramaticale, un substantiv masculin poate deveni feminin prin adăugarea sufixului « -ă » la forma de masculin. Să mai zicem că românii nu respectă regulile gramaticale sau că nu ştiu să vorbească româneşte corect… :P

10 săptămâni şi 3 zile…

Am mai crescut un pic… Acum am mânuţe, picioruşe şi îmi bate inimioara foarte tare, mai tare ca a lu’ mami… Organele mi s-au format şi ele şi de acum se tot dezvoltă… Am în jur de 3 cm jumate… mami zice că sunt cât o mingiuţă de ping-pong… Lui tati îi place să creadă că sunt un pic mai mare… cam cât o minge de tenis… Tati zice că sunt băieţel, mami nu prea vrea să spună nimic… Eu sunt un bebe şmecher şi îi mai ţin un picuţ în suspans :P



Lu’ mami meu îi place mult faţa mea, zice că am nişte ochişori mari şi e înnebunită după năsucul şi guriţa mea… Se laudă la toată lumea… numai că sunt aşa mici încât la prima vedere nici nu le observi şi de multe ori lumea zâmbeşte aşa cu subînţeles la mami… Are imaginaţie…



Acum mami şi tati sunt un picuţ îngrijoraţi din cauza mea, am tendinţa să plec la « vale »… Aşa că peste o săptămână merg iar la nenea doctoru’ să vadă dacă m-am fixat bine… şi atunci mami şi tati or să se bucure tare mult… şi nu o să o mai supăr nici pe mami cu mâncatul ăsta… şi o să o las să pape tot ce vrea ea, ca să mă fac eu mare şi sănătos… şi munţoman… şi o să cânt la chitară… mai bine decât tati :P