5 săptămâni…

Deşi făcusem două teste în noaptea aceea, abia după ce am văzut micul punctuleţ pe ecran, am realizat cu adevărat că ceva se schimbă. Este mult prea mic, dar este acolo… şi e doar un punct, imperceptibil pentru ochiul liber…

Bebe la 5 săptămâni…

Vine Bebe !!!

De vreo săptămână şi ceva Nae mă tot bate la cap să fac testu’… Eu tot amân, e timpul scurt, să mai aşteptăm, aflăm noi de la sine…

Dar în seara asta, fiind ultima pentru Nae, am zis să-l fac totuşi… Şi tot învârtindu-mă şi gândindu-mă că probabil rezultatul va fi negativ, şi că nu-s nici bucuroasă, nici tristă, mă întorc spre test … şi văd a doua linie care se înnrozeşte uşor. Bufnesc în râs de una singură în baie. Nae trezit de « zgomot » iese din cameră, adormit, şi îl invit să-mi spună ce vede… – Două linii… – Eşti sigur că sunt două ? – Da !!! – Deci sunt două, nu una, da ? – Da !!! Tu, eşti însărcinată !!!!!!

Aproape o juma de oră ne tot minunăm şî rânjim unul la celălalt până ne dă seama că ar trebui să ne luăm şi noi în braţe … :P

Vine bebe… hihihi :)

Da, chiar o să fii tătic... :P

Cu noi nu e de glumit…

Da, un lucru este clar… Să nu te pui cu cei care nu ştiu prea mult de glumă :P

A fost de-ajuns ca Alina să se alinte cum face ea de obicei, că Furnicutza şi muzica folk din maşină, şi, evident, noi doi, îi aduc aminte de mare… Şi-am zis atunci : mare să fie ! Ea crezând că e tot glumă, ne ţinea isonu’… Eu insist… vorbesc serios, gata plecăm la Corbu, sun-o pe Carmen ! Mai în glumă, mai în serios, neîncrezătoare pe deplin o sună pe Carmen şi îi spune să iasă în faţa barului că venim înapoi să o luăm. Nici Carmen nu dă crezare din prima, după care zice fie ce-o fi ! Dar ne întoarcem până mâine dimineaţă !? Da, sigur că da… lasă că vedem noi asta… Aşa că mai dăm o tură pe acasă, unde le echipez un pic pe fete, strâng o plasă de biscuiţi şi dulciuri – mâncare ioc – o cană de cafea şi înainte să ieşim pe uşă tragem şi un scurt filmuleţ, asta aşa să ne aducem aminte când ne-om mira de ce copiii noştri nu sunt prea normali… Iar dacă e să fiu însărcinată atunci această escapadă să fie pentru bebe… Să-l ducem şi pe el la mare :P



Prin urmare, puţin după 11 jumătate seara, ne-am suit în Furnicutză şi am pornit spre Corbu. Evident, nici nouă nu ne prea vine să credem ce facem aşa că incercăm să tot anticipăm reacţii sau viitoare amintiri. Avem parte şi de vreo două scurte popasuri… Vreo două filtre de poliţie (prilejuite de dispariţia armelor de la Ciorogârla)… Fetele mai aţipesc… Pe la 5 şi un pic Carmen face ochi : N-am ajuns ? La naiba, nu mai ajung azi la munca… Mai avem încă vreo oră până la Corbu…

într-un final, iaca ajungem… Destul de întuneric, valuri maricele care urmăresc parcă să ne prindă de picioare. Aveam la noi şi prosoape, asta în caz că era apa calduţă… :P Am alergat un picuţ pe plajă, am încercat să facem vreo două poze, dar încă prea întuneric… Dacă am mai sta un picuţ să vedem şi răsăritul… Carmen se uită la noi cu subînţeles… în trei ore ar trebui să fie la muncă :P

Hotărâm să nu mai zăbovim şi reluăm drumul spre casă… Aproape de localitatea Mihail Kogălniceanu, reuşim să vedem şi răsăritul… Da, ar fi fost mai fain pe plajă, dar ce să-i faci dacă e joi dimineaţa !?

De aici drumul în loc să ne fie mai uşor, că de, s-a făcut ziuă, parcă e tot mai greu. Se lasă ceaţa şi Carmen dacă nu e convinsă până acum, n-are încotro şi trebuie să înceapă să născocească ceva pentru şefu… Ne zice că pe la Feteşti o să-l sune să-l anunţe că o să întârzie câteva ore… vorba cântecului… « auzi, sunt la Feteşti… »

Mai moţăind, mai povestind, ne apropiem de Siriu, însă nu înainte de a ocoli un accident, soldat, aparent, doar cu pagube materiale, un accident destul de ciudat, dar având ca şi cauză principală neatenţia. Nici noi nu suntem chiar foarte odihniţi aşa că nu strică să mai căscăm un pic ochii…

In jur de 12 şi ceva o abandonăm pe Carmen la muncă, apoi o trimitem şi pe Alina la învăţat că doar mâine are examen, şi noi mai facem nişte scurte vizite, căci în noaptea asta, Nae îşi ia zborul…