Inceput de concediu: Rimnicu Vilcea

E sambata si se presupune ca sunt deja in concediu… si totusi mai am ceva de lucru pentru ca mai-marii mei nu au luat in calcul concediul meu in momentul in care au stabilit termenul ultimului meu proiect, asa ca inca mai bajbai pe langa calculator desi n-am nicio tragere de inima. Si bajbai tot de-ndaratelea ca nimic nu-mi iese si mai mult ma enervez. Asa ca iau frumos mouse-ul il directionez spre butonul start, selectez turn off computer si ma indepartez cat se poate de repede de calculator ca nu cumva sa ma apuce remuscarile.

Bagajele sunt facute, sunt de ieri in portbagaj, insa ne dam seama ca am inversat bateriile aparatelor si ca pe cea buna am lasat-o acasa, noi fiind acum la Zarnesti… Eh, bun atunci ne intoarcem, ce sa facem, doar n-om pleca in concediu fara aparat… Cu greu reusim sa iesim din oras dupa ora 6 seara, Nae e putin iritat : o sa ajungem la 12 noaptea ! Eh, n-ajungem la 12… Drumul nu ne-ar pune prea multe probleme daca nu s-ar afla in reparatii… de 3 ani il tot repara, ce i-or fi facand nu pot sa inteleg, il asfalteaza si reasfalteaza, cred ca si peste 5 ani, mergand spre Sibiu, o sa stam la semafoare. Soaseaua imi este deja binecunoscuta. Chiar acum 2 zile am fost pana la Persani in intampinarea lui Nae, care fusese la pescuit… Ma arde in calcaie, vreau si eu sa conduc… Lasa, conduci la intoarcere acum ne grabim, sanu ajungem pe noapte… Bine. Ma asez confortabil in scaunul meu, imi iau o carte, citesc cateva pagini, si adorm… E normal, somniferul cel mai bun, asa mi se intampla si inainte de examene, luam un curs si subit ma cuprindea somnul…

Ma trezesc cand Nae face stanga spre Rimnicu Vilcea si vad ca trage pe dreapta… Ce e ? intreb. Pai nu vroiai sa conduci ? A, ba da… si trec frumos in stanga, ma instalez si incep sa intorc oglinzile, sa trag scaunul, are Naitza de facut schimbari cand trece inapoi la volan. Eu merg destul de incet, nu indraznesc sa calc pedala mai mult de 80 la ora. Nae rade, ai facut coada in urma ta… Mi se rupe, las’ ca au si ei ocazia sa circule regulamentar… Se insereaza… traficul devine din in ce mai greu. Intr-o curba mai mai sa mangai un tir in trecere, tin volanul drept si nici nu ma uit la el… urasc tirurile !!!

Cioco, Deni si Bebelina (Daria)

La un moment dat virez stanga spre Rimnicu Vilcea pe drumul de camioane pentru a evita statiunile si cedez locul lui Nae, care se grabeste sa recupereze timpul pierdut de mine… Nu prea am cum sa-l induplec… Intr-un final, ajungem in dreptul blocului de pe strada Henri Coanda si Cioco ne iese in intampinare. Se tot uita unde ne-am parcat masina si nu da cu ochii de Dacie. Nae ii arata Furnicutza. Cioco e surprins. Evident urmeaza cumparaturile de rigoare. Eu si Deni stim cel mai bine :D. Ne petrecem ce-a mai ramas din seara asta depanand amintiri, admirand burtica Denisei, pe Cioco vorbind cu Bebelina si facand planuri pentru a doua zi.

E deja duminica si e foarte cald. Baietii au pregatit unditele, cumparaturile sunt facute, am pus totul in Furnicutza si plecam pe malul Oltului. Ne instalam la umbra unor copacei, baietii isi arunca betele in rau iar noi mai tragem o barfa. Uf, dar e asa de cald, mai bine am merge la o piscina. Da, da, hai la piscina si venim mai pe seara la pescuit si asa nu trage pestele pe caldura asta. Ne invartim noi pe la baza sportiva unde ni se spune ca nu putem intra decat pe baza de legitimatie… Naspa… dar acum suntem intaratati, asa ca mergem la strand, uf, multa lume si apa cam murdara… De, dupa ce ai vazut-o pe aia de la baza sportiva nu-ti mai trebuie nimic… Bine, hai ca mai e o piscina in partea cealalta a orasului, mergem acolo. Yupii !!!

Mai nou asa se pescuieste...

Nici nu intram bine, si ne potolim setea c-o bere, c-un suc… si sarim din tzoale. Mergem cu Denisa mai intai in piscina mica, ca sa o balaceasca si pe Bebelina, dupa care ne mutam in bazinul mare. Exact, vreau sa sar la trambulina… :D

Deni, Cioco... si e si Bebelina cu noi...

Acum e randul lui Cioco sa faca pluta...

Nae, Deni si Cioco

Miha si Nae

Ce bultica mare avem...

Miha, Deni si Nae

Dar nu chiar asa… baieti voi stati jos, sa ma salvati in cazul in care nu mai reusesc sa ajung la suprafata… Urc eu scarile, inaintez, ma opresc. Ups, e ceva distanta… Sa mai sar sau sa cobor !? :D Hm daca ma dau jos de aici, or sa faca misto de mine toata ziua. Mda, adica ce io nu am curaj sa sar ? si zdup ma arunc. Trebuie sa recunosc ca drumul de sus pana in apa mi s-a parut al naibii de lung ca am avut timp sa ma gandesc ca poate nu a fost chiar o idee buna sa sar, dar n-o acu sa ma concentrez sa ies din apa. Si-apoi, pleosc ! De iesit am iesit, dar si apa mi-a intrat pe nas, asa ca tuseste fato acu ! Uau, super ! A fost chiar fain ! Mai vreau o data ! De data asta se urca si Nae cu mine dar el sare primul. N-are niciun stres. Eu hotarasc sa ma tin de nas, doar-doar n-o mai intra apa, dar de unde odata ajunsa in apa, uit de nas si tot dand din maini, eliberez orificiile cu pricina astfel ca la suprafata tot behaind ajung. In tot acest timp Denisa sta cu aparatul pe noi.

Pazea, ca vin!!!

Pazea, ca vine si Cioco!!!

Si pazea, ca vine si Nae!!!

Simpaticule!...

Miha si Nae

Uite, calc apa!

Auch... ssffffrrrr... cum irosesc unii berea... :-P

Denisa

E goala...

Iubire mare...

Oare ce creste aici...!?

Pupa tata ciocu' ei de fata...

Cioco, Deni si Bebelina

Miha si Nae

Nu mai zabovim mult pe aici si plecam din nou pe malul Oltului, de data asta in partea opusa, unde incingem un gratar, rontzaim seminte, ca tot omul ce merge la gratar, baietii se amagesc cu betele in apa, dar nu prind mai nimic. Si daca se intampla sa se agate vreun pestisor in acul lor, il elibereaza… nici nu merita efortul…

Seara se incheie cu un binemeritat dus si o cantare. Denisa este adorabila, iar Bebelina da din picioruse si manute cum aude vocea lui Cioco sau un acord de chitara. Cioco isi noteaza acorduri. Bebelina e deja muntomanca si, mai mult de atat, ii place folk-ul. Pacat ca trebuie sa ne oprim, e destul de tarziu si maine, unii dintre noi merg la serviciu.

Fantana Neagoe Basarab

Vine si ziua de luni, ne trezim destul de tarziu. Azi ne-am propus sa ne plimbam. Furnicutza ne asteapta jos. Ne indreptam spre Calimanesti-Caciulata si primul popas il facem la Cozia. Manastirea o regasesc cu aceiasi ochi de copil de acum 14 ani, cand am fost prima oara aici, si dupa ce facem un tur si admiram florile din curte, traversam in micul bazar de peste drum de unde achizitionam mai multe obiecte utile in bucatarie… ca de-acu’ tre’ sa ma indeletnicesc si cu asta…

Cozia

Ora de istorie:
Situata pe malul Oltului, la 3 kilometri de statiunea balneo-climaterica Calimanesti-Caciulata, Manastirea Cozia este o ctitorie a lui Mircea cel Batran. Potrivit legendei, a fost construita de Negru Voda si inaugurata in 1388 la porunca domnitorului Mircea cel Batran: "a binevoit domnia mea sa ridic din temelie o manastire la locul numit Calimanesti pe Olt, care a fost inainte satul boierului domniei mele". Pictura interioara este realizata intre anii 1390-1391. De-a lungul timpului, manastirea va fi reparata si renovata de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie, Constantin Brancoveanu. In timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fantana ce-i poarta numele, iar intre anii 1512-1521 s-a refacut pictura interioara. Constantin Brancoveanu a contribuit si el la desavarsirea manastirii, construind intre anii 1706-1707 pridvorul, in cunoscutul sau stil "brancovenesc". In perioada 1879-1893 autoritatile o transforma in puscarie, ulterior va deveni si spital, iar in perioada primului razboi mondial devine grajd pentru cai.

Mihaela

Nae

Manastirea Cozia

Valea Oltului

Nuferii de la popasul Lotrisor

Ne tot invartim sa gasim un loc de luat pranzul si zarim un indicator : spre cascada Lotrisor. Ia, hai sa mergem sa vedem noi cascada asta ! Zis si facut. Iesim din statiune inspre Sibiu si la intrare in defileu, se poate vedea pe partea dreapta popasul Lotrisor, de unde am admirat cativa nuferi si unde am descoperit un loc interesant de a lua o cina romantica… dar poate data viitoare, acum abia ce-a trecut de pranz. Parasind popasul, la nici o suta de metri se face un drum forestier spre stanga, pe care patrundem cu grija. Inaintam asa vreo doi kilometri si ceva desi la intrare e un indicator pe care scrie 2 km pana la cascada si socotind ca suntem destul de aproape parcam masina si o luam la picior. Ca niste adevarati pantofari… Numai ca nu prea se arata cascada si noi tot mergem si tot mergem. Gafai si ma tot intreb de ce, ca doar n-am nici macar un rucsacel in spate. Dupa vreun sfert de ora de mers pe jos, zarim undeva in vale o potecuta ce coboara spre o cascada micuta. Nae nu e convins ca asta e cascada, cred ca se asteapta la ceva mai grandios, eu insa nu ma mai simt in stare sa mai urc. Coboram cu grija sa nu ne frangem pe acolo, ne racorim, admiram si facem cale intoarsa. Ceva mai tarziu aflu ca intr-adevar Nae a avut dreptate, nu asta era cascada pe care o cautam noi. Data viitoare promit ca am sa vin cu stomacul plin... :D

Spre Cascada Lotrisor

Ceea ce credeam eu a fi Cascada Lotrisor

Ora de geografie:
Cascada Lotrisor se afla in Parcaul National Cozia, in partea central sudica a Carpatilor Meridionali, la o altitudine de aproximativ 515 metri. Cascada este realizata de mana omului, apa paraului fiind deviata cu circa 500-600 de metri mai sus, printr-un tunel sapat in stanca, datorita necesitatii construirii drumului forestier de pe valea Lotrisorului.

Mai facem un singur popas la Caciulata sa papam, ne intoarcem la Cioco si Deni si dupa vreun ceas ne pornim pe drumul spre casa. Si sunt incantata caci mi s-a facut o promisiune : sa conduc pana cand se innopteaza. Yupii !!!
E, asa da inceput de concediu…